duminică, 20 ianuarie 2013

Paroxismul nimicului.

Din noi
nu a mai ramas nimic.
Sentimentele au prins aripi
şi liniştea dintre noi urlă.
Am zdrobit
în pumn tot ce a mai rămas
şi am lăsat fiecare ciob
să cadă,
să fie călcat.
Poate de gănduri mai bune,
poate de oameni mai buni
sau poate de tine..
Şi da!
Din noi nimic nu a mai rămas,
totul se ţinea de un fir de aţă
împletit cu mult dor.
Cât dor!Ah,cât dor irosit aiurea.. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu