miercuri, 6 februarie 2013

Îmi eşti.


Simt singurătatea.
Sparge fericiri şi
iubeşte tristeţi.
Sunt atâţia
şi totuşi..
niciunul.
Păcatele mele-s
uitare.
Plătesc pentru ele
singurătate.
Nu iubire şi nici suflet.
Totul ca-ntr-un vid.
Totul e tăcere.
Finalul care-i?
Finalul e singurătatea
încrustată-n suflet,
uitare şi tăcere..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu