sâmbătă, 9 februarie 2013

Nefiinţă.

După atâta timp
încă te regăseşti în mine.
Eşti împrăştiat..
în gânduri,în speranţe,
în suflet,peste tot..
Respiri prin mine
şi totuşi îmi eşti
etern absent.
Îmi cuprinzi în timp
nefiinţa
zidită-n durere şi
dor.
Fă-ţi altar
din mine şi rămâi acolo,
unde florile înfloresc
doar noaptea
când tu în vise
îmi apari.
Căci,doar tu
îmi eşti în gânduri
şi-n poeme,
doar tu împrăştiat
prin mine,
mă-rentregeşti mereu.

Un comentariu: