joi, 21 februarie 2013

Tot etern.

Îmi plângi pe umăr
cu lacrimi de durere şi urli.
Cu inima zdrobită
imi spui să te iubesc,
să te reîntregesc.
Dar cum să fac asta
când tu în mine eşti?
Ai sentimente plantate
adânc iar eu
rădăcina nu le-o găsesc.
Cum să fac asta
când tu prin mine respiri şi
te hrăneşti?
când tu îmi fugi nebuneşte
prin sânge şi mi te afli
răspândit printre gânduri?
Îmi sufli praf
de speranţă în păr
şi îmi conturezi urma adâncă
 de iubire din ochi
mereu când o lacrimă
îmi inundă obrazul.
Cum să nu te iubesc 
când tu deja faci
parte din mine şi
îmi eşti un tot etern?
M-aş putea urî pe mine ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu