marți, 19 februarie 2013

Vis


Aud sub fereastră
paşi chinuiţi de ger şi
inima-mi saltă
puternic...
E fericire de-o clipă
când gându-mi goneşte
pe tainele unei aripi,
în zbor,
visând mirajul edenului.
Stagnează.
Adorm şi mă visez murind.
Te prind de mână..
nu te las să pleci.
Te opresc.
Ceva sa-ntâmplat..
nu te pot atinge şi
mi-e dor.
Tu..totuşi pleci,
eu totuşi mor.
Adormi şi vrei să uiţi..
te visezi crezând în fericire.
Ce minciuna..
În fiecare colţ
de suflet mă vei găsi
crezând intr-o iubire
şi uită că eşti in al meu vis,
unde tu totuşi pleci ,
eu totuşi mor.

("Fie ca poezia,adevarata fericire să-mi fie")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu